Le Tour, continuare.

Constat ca Turul Frantei ma linisteste.

Cum sa nu te linisteasca urmarind un pluton de vre-o suta de ciclisti ruland fericiti peste campiile Frantei? Asta e varianta “profana”, viziunea din exterior a turului. Pentru oameni care se uita cu indarjire la tur de niste ani, e o nebunie pe punctul de a se dezlantui.

Un sprint in masa la sosire, o evadare din doi oameni care se desprinde de pluton la inceputul etapei si reuseste sa termine fara sa fie prinsa, o catarare care nu se mai termina si plutonul care se “rarefiaza” pana cand mai raman vre-o zece oameni, o coborare la 70 de kilometri pe ora pe niste serpentine crunte.

Ce ziceti, reuseste Thomas Voeckler  sa duca tricoul galben pana la Paris?