Eternii nemultumiti

Parca scrisesem la un moment dat despre proprietatea omului de a fi vesnic nemultumit de ceea de are si de a vrea tot timpul treburi pe care nu le poate avea. In cazu’ asta, o sa revin asupra subiectului. Mi-am readus aminte de el vazand un film unde se lamentau doua foste colege de clasa, ajunse…nu tocmai la varsta a treia, dar hai sa zicem ca la varsta a doua tot ajunsesera.

Prima zicea cat de mult si-ar fi dorit viata celei de-a doua, care facuse toate lucrurile bine, s-a maritat cu prietenul din copilarie, a facut copii, s-a stabilit in celebrele “suburbii” americane cu casa si gardulet alb si gazon de 10 metri patrati, pe cand ea isi ratase casatoria din cauza unuia, mai apoi relatia cu ala din cauza fostului sot, s-a mutat in vre-o 3 orase diferite, n-a facut copil si ajunsese sa nu mai poata avea copii.

A doua se lamenta asemanator, cat de mult si-ar fi dorit viata celeilalte, ca nu si-a trait viata, stand tot timpul cu un singur om, nu a vazut lumea din cauza copilului, nu are o cariera din cauza casei din suburbii si a gazonului de 10 metri patrati pe care trebuia sa il ingrijeasca, pentru ca intr-un final sotul sa o lase pentru alta.

Trecand peste aroma telenovelistica a scenei, nu pot sa nu ma intreb, poate din nou, oare ce dracu’ ne-o manca in cur sa vrem tot timpul altceva si sa nu stam cuminti la locul nostru, fericiti cu ce avem? De ce ti-se pare tie ca griul vietii mele e alb si griul vietii tale e negru? Am o banuiala cum ca “grija zilei de maine”, mai precis lipsa ei, e ceea ce ne face sa visam aberatii cu ochii deschisi. Ma gandesc ca in momentul in care problema principala in viata ar fi “oare o sa am ce sa mananc maine?” toate problemele existentiale si pseudo-filosofice de genul celei descrise in paragrafele anterioare ar deveni irelevante si ca griul ala e tot gri, indiferent al cui e.

Advertisements

About Josef Svejk
Through possibly-feigned idiocy or incompetence he repeatedly manages to frustrate military authority and expose its stupidity in a form of passive resistance: the reader is left unclear, however, as to whether Švejk is genuinely incompetent, or acting quite deliberately with dumb insolence. These absurd events reach a climax when Švejk, wearing a Russian uniform, is mistakenly taken prisoner by his own troops. Source: Wikipedia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: