Razboi

In postarea anterioara va trimisesem la muzeul fotografiei de razboi din Dubrovnik. Intr-un mod evident muzeul respectiv m-a marcat, lucru pe marginea caruia am dezbatut acu vre-o 2 zile, la niste beri cu niste prieteni.

Razboaiele din fosta Iugoslavie, motivele si actiunile lor, vazute din exterior, cu o oarecare detasare indiferenta, par evidente. Sarbii suparati ca pierd controlul asupra Iugoslaviei si ca o mare masa de sarbi se trezea dintr-odata in alta tara. Croatii reticenti in a recunoaste drepturile sarbilor din Croatia dar vehementi cand vine vorba de drepturile croatilor din Bosnia-Herzegovina. Bosniacii prinsi oarecum la mijloc. Sarbii vazuti ca si agresori in fata dreptului unor natiuni la auto-determinare, niste brute care comit felurite atrocitati. Exodul populatiei sarbesti din Kraina din fata croatilor sau lagarele pentru prizonieri (musulmani) infiintate tot de croati par a fi trecute cu vederea.

Adevarul e undeva la mijloc si probabil extrem de diferit de la persoana la persoana. Ma gandesc cat de obiectiv ar putea fi oricare dintre noi fata de cineva in momentul in care “cineva”-ul respectiv ti-a omorat fratele, sora, mama sau tata? Din cate am reusit sa imi dau seama majoritatea grozaveniilor din razboaiele Iugoslaviei au fost comise de oameni perfect normali, care intaratati de niste maniaci si incetosati de propaganda, au uitat ca vecinul lor i-a ajutat sa isi repare gardul, l-a imprumutat cu o sticla de ulei sau pur si simplu au stat la un pahar de vorba in fiecare seara si a ramas doar cu eticheta de “ustas”, “cetnic”, “partizan” sau “turc”. Odata ce s-au inamplat primele crime, situatia a scapat complet de sub control intr-un val de ura care in perioada lui Tito, intr-un mod miraculos, a fost tinut sub control. Cu exceptia epurarilor de la Srebrenica marea majoritate a pozelor din muzeul de care va ziceam erau “familie de bosniaci gasita intr-o groapa comuna dupa ce au fost impuscati de vecinii lor sarbi” sau “case sarbesti incendiate de populatia majoritar croata”.

Cam atat.

Advertisements

About Josef Svejk
Through possibly-feigned idiocy or incompetence he repeatedly manages to frustrate military authority and expose its stupidity in a form of passive resistance: the reader is left unclear, however, as to whether Švejk is genuinely incompetent, or acting quite deliberately with dumb insolence. These absurd events reach a climax when Švejk, wearing a Russian uniform, is mistakenly taken prisoner by his own troops. Source: Wikipedia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: