Silence, please! Silence s’il vous plaît!

 

Vorba multă, sărăcia cromozomului Y

L-au dat afară de la serviciu, nevasta îl înșală cu o vecină, copilul i-a rămas  repetent și se droghează, iar pe partea de sănătate are (el, nu copilul!) un preinfarct pe zi, anus contra naturii, platfus și chelie. Se întâlnește cu prietenul cel mai bun, la o bere:

– Ce faci, coae? Am auzit că ai probleme.

– Mm…

– Nasol?

– Mm…

– Mda. Hai, noroc.

După care se lasă, pentru câteva ore, tăcerea.

Formula magică cu care poți să jefuiești un bărbat, fără să se opună, e “Banii sau o să fac în așa fel încât o să vrea nevastă-ta să vorbiți «despre voi», atunci când ajungi acasă”.

Bărbații urăsc vorbitul chiar și atunci când de el ar putea depinde viața lor. Nu e clar motivul. Fie nu au fost prea atenți la orele de dezvoltarea vorbirii și nu știu ce să zică, fie știu ce să zică, dar n-au chef să deschidă gura. Așa ajunge câte unul să se și căsătorească:

<– Pune smoking-ul ăsta pe tine și hai cu mine, îi zice ea.

– …

– Nțț… nu peste pantalonii de trening. Dă și șosetele alea jos și pune-le pe-astea.

– …

– Vino să-ți leg papionul. Ahhh! Nu umblăm acuma la frigider, să ne facem sandvișuri cu ketch-up, că ne grăbim. Hai!

Cel mai greu va fi să-l convingă să zică “Da”, atunci când ofițerul stării civile va pune întrebarea-cheie. Dar se va rezolva și asta, în cele din urmă: “Știți, logodnicul meu e surd, dar sper că vă e evident că vrea să se căsătorească cu mine. Dacă n-ar vrea, n-ar fi aici, nu-i așa?”.

Pescuitul a fost inventat pentru ca bărbații să poată tăcea 18 ore în șir, uitându-se la o undiță. Vă imaginați ce ar face o femeie așteptând să “muște” bibanul? “Alo! Stai că m-am băgat iar în priză, că iarăși se descărcase. Da, dragă, cum îți ziceam, aștept de 18 ore să muște și nu mușcă. Mi se pare inadmisibil, pe cuvânt. E sfidare pe față, e nesimțire, îți zic. Are ceva cu mine, altfel nu-mi explic. Da’ lasă că îl prind eu și să vezi atunci ce-i fac! De-abia aștept să avem o discuție!”

 

Tăcerea e de aer

Ar fi mișto ca în fiecare cuplu, pe lîngă un el și-o ea, să existe un arbitru de tenis de cîmp, care din cînd în cînd să spună:“Silence, please! Silence s’il vous plaît!”.

Dar să vedem care sînt momentele în care femeile simt nevoia nestăpînită să vorbească:

1) În primul rînd, femeia simte nevoia să vorbească atunci cînd vorbești tu. Ești la o masă cu prietenii și povestești ceva. Ea știe povestea, căci e jumătatea ta cu țîțe, așa că, în timp ce depeni, observi că te auzi cu ecou. Nu, nu se află cîrciuma într-o peșteră, ci e ea care spune exact ce spui tu.

2) Te uiți la un film, ai gura plină de căcaturi de-alea cancerigene cumpărate la intrarea în sală – ai promis că-i ultima oară cînd îți iei. Filmul e în premieră absolută, nu l-au văzut încă nici actorii, nici regizorul. Unul e împușcat. Atunci o auzi: “Cine l-o fi împușcat?” sau: “De ce l-a împușcat pe ăsta?”. Te uiți la ea cam cum se uită Băsescu la Lăzăroiu cînd citește previziunile pe care le postează ăsta pe Facebook, ai în privire un amestec de milă și pornire de Oscar Pistosius.

3) Ești la muncă și nu-ți vezi nici capul, nici trunchiul, nici membrele de treabă. Te sună. Ea e plictisită și-ți spune că ești singurul ei prieten adevărat. După o jumătate de oră, timp în care ți-a explicat cu lux de amănunte cum nu are chef să facă nimic, dar chiar nimic, dacă știi cum e, o întrebi de ce, dacă ești cel mai bun prieten al ei, te tratează ca pe cel mai mare dușman, de ce vrea să rămîi fără loc de muncă, de ce vrea să te bage la balamuc. Ai scăpat, îți închide. După încă o oră, te uiți pe telefon și vezi că ai două mii de mesaje de la ea. Toate sînt despre despărțire, lipsă de comunicare și moarte.

Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013

Advertisements

About Josef Svejk
Through possibly-feigned idiocy or incompetence he repeatedly manages to frustrate military authority and expose its stupidity in a form of passive resistance: the reader is left unclear, however, as to whether Švejk is genuinely incompetent, or acting quite deliberately with dumb insolence. These absurd events reach a climax when Švejk, wearing a Russian uniform, is mistakenly taken prisoner by his own troops. Source: Wikipedia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: