Alegeri 2

S-a schimbat presedintele, a plecat Baselu’, a venit Iohannis (oare de ce nu s-o scrie cu J?).

La investitura, noul presedinte a tinut un discurs in parlament, discurs prin care as vrea sa trec in diagonala

dupa valul de entuziasm o indoiala din trecut pare a-si face loc incet pentru unii. Dar daca asteptarile mari duc la dezamagiri?” – Corect. Am mai fost entuziasmat si in ’96 cand am crezut ca am scapat de Iliescu si amicii lui.

Eu vreau sa daramam si aceasta indoiala, asa cum am daramat si altele. Si le spun romanilor clar: asteptarile mari pot duce la rezultate mari. Si vor duce.” – Bun. Vorbe.

Pentru ca asteptari mari inseamna mai multa responsabilitate, mai mult efort, mai multa seriozitate si mai multa munca. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul.” – Hopa! Auzi la el, efort, seriozitate si munca?! Sasu’ asta chiar nu a trait in Romania? De unde munca, efort si seriozitate? Pai nu te-am ales pe tine sa aduci niste autobuze de nemti care sa faca treaba in locul nostru?!

Imi propun ca la sfarsitul mandatului meu de Presedinte, Romania sa fie spatiul unei alte stari de spirit, al unui alt climat social, in care sa isi gaseasca in sfarsit loc stabilitatea, aprecierea valorii si calmul. Nu calmul aparent dat de absenta dezbaterii, nu calmul in spatele caruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru ca exista optiuni, de increderea ca prosperitatea vine cand fiecare isi face treaba” – Iara e cu munca, cu fiecare isi face treaba?! Bai asta chiar a lipsit de la Miorita, de la Mesteru’ Manole. Nu intelegi ca aici e cu “ce muncesti ziua se darama noaptea” si daca baciu’ cel vrancean si cel ungurean vor sa te omoare, nu iti iei un topor mai mare si niste caini ci te pui la foc si isi plangi de mila?! E pe baza de destin implacabil, de contemplatie meditativa (eventual o discutie amicala cu o oaie sau un caine) si, daca te plictisesti tare, pe baza de zidit nevasta in peretele casei.

Romania nu are voie sa ramana tara proiectelor mereu incepute si niciodata terminate, de la Constitutie la autostrazi, tara vorbelor frumoase si faptelor putine, tara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. Romania nu poate sa ramana tara asteptarilor mari si rezultatelor mici, tara timpului irosit si oportunitatilor ratate. Si nu va ramane.” – Ba da, va ramane. Cum sa nu ramana? Normal c-o sa ramana! Pai cate valuri de navalitori si de domnii straine n-au schimbat lucru’ asta? Chiar crezi ca profu’ de fizica le va schimba?

Vreau ca la sfarsitul mandatului meu sa avem satisfactia de a fi a valorificat fiecare sansa si de a fi lasat in urma o Romanie mai puternica si mai unita. Dar pentru asta trebuie sa ne apucam de treaba. Lucrurile nu se vor intampla nice peste noapte si nici de la sine. La fiecare etapa vom avem de infruntat provocari si capcane. Iar rezistenta la schimbare si teama de nou, care adesea sunt cele mai mari in interiorul sistemului, nu trebuie subestimate.” – Aoleu! Iar cu munca?! Cu provocari, cu capcane? Pai de ce sa nu se intample lucrurile peste noapte, de la sine? De ce sa nu fim rezistenti la schimbare si sa ne fie teama de nou? Astea sunt caracteristicile milenare care au facut poporul nostru sa supravietuiasca. Poporul care l-a dat pe Dorel….ma rog, poate chiar pe Dorel nu, ca el era singurul care muncea (prost, dar macar muncea)….dar pe ceilalti care stateau la un pahar de vorba pe langa el si care isi dadeau cu parerea despre cum ar trebui sa se intample lucrurile, fara ca ei sa faca ceva.

Marea capcana in reforma institutiilor politice este sa o gandim pentru noi astazi. Absenta abordarii pe termen lung este la fel de paguboasa ca si absenta schimbarii.” – Ce sa abordezi pe termen lung?! Nu intelegi ca vin turcii, tatarii?! Tre’ sa ne retragem in munti, in codru’, care-i frate cu romanu’! Auzi, termen lung….noi, care suntem maestrii (sau maistrii?) in improvizatii si carpeli?

Reconstructia institutiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de functii si nici de la strategii pentru urmatoarele alegeri.” – Cum sa nu poata? Normal c-o sa poata! Asta n-a auzit de “din aproape in aproape spre victoria finala”? De strategia “Ai, n-ai mingea, tragi la poarta”?

Hai ca deja m-am enervat si nici macar n-am ajuns la jumatea discursului. Cum a ajuns asta, frate, presedintele romanilor cu asa un discurs? A, da…acu m-am prins. Cu discursu’ e bine, romanul s-a nascut poet si ii plac discursurile frumoase….acuma sa vedem daca o sa fim la fel de entuziasti “la lopata” ca la vot, ca la lopata e greu, frate. E cu munca, cu dureri de spate, cu basici in palma….nu prea are legatura cu meditatul la nemurirea sufletului si cu retragerea in munti, otravirea fantanilor si parjolirea campurilor.

Va urez un calduros “La munca, baaaa, nu la intins mana!”

Advertisements

About Josef Svejk
Through possibly-feigned idiocy or incompetence he repeatedly manages to frustrate military authority and expose its stupidity in a form of passive resistance: the reader is left unclear, however, as to whether Švejk is genuinely incompetent, or acting quite deliberately with dumb insolence. These absurd events reach a climax when Švejk, wearing a Russian uniform, is mistakenly taken prisoner by his own troops. Source: Wikipedia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: