Necesitatea si moftul

Lovit fiind de schimbarea de ora, ma trezesc cu noaptea in cap si cu neuronul chinuit de tot felu’ de ganduri aberante. In dimineata asta ma intrebam cand ajunge necesitatea sa se transforme in moft?

Daca ai o oala de ciorba si vrei sa faci clatite, iti trebuie o tigaie. Asta imi pare a necesitate…da’ pe de alta parte, de ce iti trebuie clatite? Moft!

Daca ai niste urechi de Dumbo, vrei sa iti faci o operatie estetica. Asta imi suna a moft, da’ daca nu te poti impaca cu ideea ca asa esti tu si lumea te va striga Dumbo pe strada incepe sa tinda s[pre necesitate.

NU mai insist cu exemplele, ca banui ca ati prins ideea. DECI, care e granita dintre moft si necesitate?

Inceputul

Ziceam mai devreme ca:

“1. Inceputul e partea ce mai frumoasa din orice. Orice rutina, indiferent cat de stralucitoare, nu se compara cu un inceput.”

Aseara, in timp ce incercam sa adorm mi s-a intepenit in cap citatul asta de la Goran Bregovic si pe masura ce rezona in cutia craniana ma gandeam ca orice inceput e un sfarsit al unei rutine. Ca sa poti sa te bucuri de un inceput trebuie sa ai curaj sa renunti la rutina, care desi suna urat “rutina”, nu trebuie sa neglijam faptu ca ofera stabilitate si comfort. Un inceput poate insemna ca trebuie sa ai curajul de a te muta intr-un alt oras, renuntand, implicit la prieteni, obiceiuri, rutine care sunt legate de orasul din care te muti. Un inceput poate insemna ca trebuie sa te incumeti sa iti schimbi locul de munca, renuntand la stabilitatea si confortul vechiului loc de munca. Un inceput poate insemna sa renunti la persoana de langa tine presupunand ca iti va fi mai bine.

Nu stiu zau….imi suna ca si cum ai renunta la vrabia din mana pentru cioara de pe gard.

Edit: Mai m-am gandit. E fain sa iti aduci aminte de inceputuri. Inceputurile in sine nu stiu cat de faine sunt la momentul respectiv.

Aritmetica post-referendum.

S-a terminat si referendumul, dar nu va panicati, e foarte posibil sa urmeze inca unul, asa ca sa ne facem de rahat fata de toata lumea…..dar despre asta, intr-un episod  urmator. Pana atunci, cu ultimii mei 2 neuroni am facut un calcul. La alegerile locale de prin primavara a fost o participare de vre-o 57% in conditiile in care pe oameni ii influenteaza direct cine e primar la ei in sat si pe langa asta s-a considerat a fi o mobilizare record pentru a vota impotriva PDL-ului. Date fiind circumstantele, eu consider ca pe-acolo ar fi procentul maxim posibil de prezenta la vot, pe care, cu indulgenta, si gandindu-ma la capacitatea de calcul redusa a neuronilor mei, l-am rotunjit la 60%.

Bun, acu’ ca am stabilit asta, sa continuam matematica. Ungurii si secuii au de regula undeva pe la 6% din populatia cu drept de vot, si nu s-au prezentat la referendum. Electoratul PDL, ala putin cat a ramas, vre-o 13-15%, sunt un fel de “ultimi mohicani”, niste “kamikaze” pentru Base, Boc, Videanu, Blaga. Astia cu siguranta nu s-au dus sa voteze.  Pe langa astia mai e o mare masa de oameni care acu 2 luni ar fi votat impotriva Baselului (a nu se confuda cu un vot pentru USL) dar in ultimele saptamani s-au scarbit de viteza cu care Ponta si Antonescu au creeat conditii cat mai propice pentru demitere, fara sa isi bata prea mult capul cu semnalele dinspre UE sau cu legile in vigoare. Pe astia ii apreciez, dupa ochi, tot asa pe la un 6-8% din populatia cu crept de vot. Facand o suma si rotunjind, se fac 25%, adeca un sfert. Un sfert din cei 60%, pe care ii consider procent maxim posibil in Romania la orice alegeri, e 15% din toata populatia cu drept de vot. Rezulta ca 45% prezenta la referendum pare a fi o valoare corecta. Adica nu pare sa se fi umflat numarul de voturi chiar asa de nesimtit. Un 2-3%, acolo, treaca-mearga.

Dilema mea e, cum mama zmeilor au reusit sa vina la vot in Olt 75%? Mai ales in situatia in care pe la 8 seara era o prezenta de 55%? Vi-se pare verosimil ca in ultimele 3 ore de votare sa se prezinte 20% cand in primele 3 ore abia s-au adunat 10% si in urmatoarele 3 inca vre-o 12%?

Impresionant spirit civic, parol!

Referendum

Am gasit pe blogul unuia dintre oamenii de la Catavencu (nu stiu daca nu cumva s-a mutat intre timp) un articol cu care pot sa rezonez, pe tema referendumului pentru suspendarea Baselului.

“Pedeleii şi Useliştii sînt gata să se ia de gît. Bravo! Băsescu e de vină! Iarăşi şi iarăşi. I-a întărîtat, i-a făcut franjuri. Lupta e de sînge: ori noi, ori EL. Stai chiorîş şi te uiţi la televizor. Aha, deci au furat şi ăştia! Mult au mai furat, frate! Nu există argumente să faci sală de sport în comună fără apă curentă. Dar nu există nici argumente să-l laşi pe Ponta prim ministru după ce-a furat un doctorat.
Niciunul, din orgoliu măcar: domle, am greşit!
Gunoaiele se ascund bine în zgomot, în uruitul şenilelor. iar Poporul dumnealor stă şi cască gura la circ. Emisiuni de televiziune spăimos de partizane. Protocoale sau ceartă ca la uşa cortului.
vă întreb partizani: care-i principiu pentru care vă luaţi de gît şi v-o trageţi zilnic? Vă certaţi cu copiii, cu părinţii, prietenii. Dihanie. Dihonie. Viaţa voastră e în mîinile voastre nu a lui Ponta Plagiatorul, Antonescu Adormitul ori Băsescu Bucluc. Nu uitaţi! Voi contaţi! Dacă sînteţi proşti, proşti rămîneţi! Patima de astăzi nu vă dă mai multă minte! Nu sînteţi mai morali, nu deveniţi nici mai principiali. e o furtună, trece! Nu-şi vor recunoaşte vinile! Nu vor! Nu-i interesează! Veţi rămîne, ce sînteţi! Ce sînteţi? Sigur acest articol este pro Băsescu! Ba nu pro Ponta! Nu-i aşa? REFERENDUM DA şi NU! Votaţi aici, în cîmp!”

sursa: http://istodor.ro

Toata nebunia mi-se pare un fel de Tom si Jerry in care soarecele are ca aliat cainele, Spike. Analogiile sunt relativ evidente. Tom(USL) incearca sa il prinda pe Jerry(Base) indiferent ce distruge prin casa(Romania) in timp ce Jerry il fenteaza, facandu-l sa dea nas in nas cu Spike(UE), care, inevitabil il ia de gat si ii cara palme, sau sa calce pe o grebla care sa-l pocneasca cu coada in frunte. Mi-as placea sa cred ca la un moment dat va aparea Mammy Two Shoes, doamna aceea de culoare, din care de regula se vad doar picioarele, care face curatenie prin casa dupa ce Tom si Jerry o distrug. Ca referinta pentru personajele din Tom si Jerry, consultati cu incredere Wikipedia.

Intrebarea mea e, unde dracu ma incadrez eu in desenele astea animate?

Amici, partea II

Va povesteam aici ce Amicul meu X. Am avut ieri un flash, cu acelasi amic pe care nu il vazusem de vre-o juma’ de an. Ne-am intalnit aseara, l-am ajutat cu o mobila, i-am speriat copilul de vre-o 5-6 luni cu barba si cu vocea groasa, am baut 2 cani de apa si am plecat. Totul s-a desfasurat cu o naturalete de parca ne vazusem zilnic in ultima jumate de an si ca si cum ne vom vedea in fiecare zi de-acum incolo.

Probabil va intrebati ce-i cu aberatiile astea, dar eu sunt fascinat de modul in care nici eu si nici el nu ne simtim obligati sa ne intalnim des sau sa “intretinem relatia” cu forta si cu toate astea, de fiecare data cand ne intalnim am aceeasi senzatie de timp care a stat pe loc si noi defapt ne intalniseram ultima data acu vre-o 2 zile si nu acu vre-o cateva luni.