Alegeri 2

S-a schimbat presedintele, a plecat Baselu’, a venit Iohannis (oare de ce nu s-o scrie cu J?).

La investitura, noul presedinte a tinut un discurs in parlament, discurs prin care as vrea sa trec in diagonala

dupa valul de entuziasm o indoiala din trecut pare a-si face loc incet pentru unii. Dar daca asteptarile mari duc la dezamagiri?” – Corect. Am mai fost entuziasmat si in ’96 cand am crezut ca am scapat de Iliescu si amicii lui.

Eu vreau sa daramam si aceasta indoiala, asa cum am daramat si altele. Si le spun romanilor clar: asteptarile mari pot duce la rezultate mari. Si vor duce.” – Bun. Vorbe.

Pentru ca asteptari mari inseamna mai multa responsabilitate, mai mult efort, mai multa seriozitate si mai multa munca. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul.” – Hopa! Auzi la el, efort, seriozitate si munca?! Sasu’ asta chiar nu a trait in Romania? De unde munca, efort si seriozitate? Pai nu te-am ales pe tine sa aduci niste autobuze de nemti care sa faca treaba in locul nostru?!

Imi propun ca la sfarsitul mandatului meu de Presedinte, Romania sa fie spatiul unei alte stari de spirit, al unui alt climat social, in care sa isi gaseasca in sfarsit loc stabilitatea, aprecierea valorii si calmul. Nu calmul aparent dat de absenta dezbaterii, nu calmul in spatele caruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru ca exista optiuni, de increderea ca prosperitatea vine cand fiecare isi face treaba” – Iara e cu munca, cu fiecare isi face treaba?! Bai asta chiar a lipsit de la Miorita, de la Mesteru’ Manole. Nu intelegi ca aici e cu “ce muncesti ziua se darama noaptea” si daca baciu’ cel vrancean si cel ungurean vor sa te omoare, nu iti iei un topor mai mare si niste caini ci te pui la foc si isi plangi de mila?! E pe baza de destin implacabil, de contemplatie meditativa (eventual o discutie amicala cu o oaie sau un caine) si, daca te plictisesti tare, pe baza de zidit nevasta in peretele casei.

Romania nu are voie sa ramana tara proiectelor mereu incepute si niciodata terminate, de la Constitutie la autostrazi, tara vorbelor frumoase si faptelor putine, tara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. Romania nu poate sa ramana tara asteptarilor mari si rezultatelor mici, tara timpului irosit si oportunitatilor ratate. Si nu va ramane.” – Ba da, va ramane. Cum sa nu ramana? Normal c-o sa ramana! Pai cate valuri de navalitori si de domnii straine n-au schimbat lucru’ asta? Chiar crezi ca profu’ de fizica le va schimba?

Vreau ca la sfarsitul mandatului meu sa avem satisfactia de a fi a valorificat fiecare sansa si de a fi lasat in urma o Romanie mai puternica si mai unita. Dar pentru asta trebuie sa ne apucam de treaba. Lucrurile nu se vor intampla nice peste noapte si nici de la sine. La fiecare etapa vom avem de infruntat provocari si capcane. Iar rezistenta la schimbare si teama de nou, care adesea sunt cele mai mari in interiorul sistemului, nu trebuie subestimate.” – Aoleu! Iar cu munca?! Cu provocari, cu capcane? Pai de ce sa nu se intample lucrurile peste noapte, de la sine? De ce sa nu fim rezistenti la schimbare si sa ne fie teama de nou? Astea sunt caracteristicile milenare care au facut poporul nostru sa supravietuiasca. Poporul care l-a dat pe Dorel….ma rog, poate chiar pe Dorel nu, ca el era singurul care muncea (prost, dar macar muncea)….dar pe ceilalti care stateau la un pahar de vorba pe langa el si care isi dadeau cu parerea despre cum ar trebui sa se intample lucrurile, fara ca ei sa faca ceva.

Marea capcana in reforma institutiilor politice este sa o gandim pentru noi astazi. Absenta abordarii pe termen lung este la fel de paguboasa ca si absenta schimbarii.” – Ce sa abordezi pe termen lung?! Nu intelegi ca vin turcii, tatarii?! Tre’ sa ne retragem in munti, in codru’, care-i frate cu romanu’! Auzi, termen lung….noi, care suntem maestrii (sau maistrii?) in improvizatii si carpeli?

Reconstructia institutiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de functii si nici de la strategii pentru urmatoarele alegeri.” – Cum sa nu poata? Normal c-o sa poata! Asta n-a auzit de “din aproape in aproape spre victoria finala”? De strategia “Ai, n-ai mingea, tragi la poarta”?

Hai ca deja m-am enervat si nici macar n-am ajuns la jumatea discursului. Cum a ajuns asta, frate, presedintele romanilor cu asa un discurs? A, da…acu m-am prins. Cu discursu’ e bine, romanul s-a nascut poet si ii plac discursurile frumoase….acuma sa vedem daca o sa fim la fel de entuziasti “la lopata” ca la vot, ca la lopata e greu, frate. E cu munca, cu dureri de spate, cu basici in palma….nu prea are legatura cu meditatul la nemurirea sufletului si cu retragerea in munti, otravirea fantanilor si parjolirea campurilor.

Va urez un calduros “La munca, baaaa, nu la intins mana!”

Advertisements

Diaspora

Ma uitam, mirat, aseara, la cozile imense formate la sectiile de votare din strainatate. Nu ma mira atat incompetenta organizatorilor, pentru ca stiu ca sunt incompetenti, n-am de ce sa ma mir, ci mai tare ma miram de multimea de oameni care voia sa voteze. Imi aduce aminte de cand eram student in 2000 si am mers sa votez in turul doi, ca sa aleg intre Iliescu si Vadim … practic intre un cacat si un cacat mai mare.

Uitandu-ma la cozile grozave mi-a crescut inima. Pai ce facem aici? Bangladesh?! Adeca, bai golanilor, voi ati plecat din tara unde partidul va asigura ulei, faina si galeti, nu platiti impozit la stat, nu platiti taxa de drum, nu stati la cozi cu toti cetatenii, dar vreti sa votati?! Asa va trebuie, stati la coada 5 ore ca sa vi-se inchida usa in nas!

Trecand peste cum imi imaginez eu ca ar arata o tirada a unui mujahedin neo-comunist, nu pot decat sa va aplaud, dar, pentru turul doi, va rog luati exemplul D-lui Tiriac.

La Paris, unde a avut intenţia de a vota şi Ion Ţiriac, sectiile de votare au fost foarte aglomerate, iar fostul mare tenismen s-a enervat. Neavînd răbdarea necesară de a sta la coadă, a revenit în ţară pentru a vota.

 ”Am încercat să votez la Paris, azi-dimineaţă, dar erau o mulţime de oameni şi la Ambasadă, şi la Consulat. Am crezut că era mai simplu să votez aici şi aşa a fost. Erau cozi enorme acolo. ”

Daca se mai fac cozi, urcati-va in avionul personal si dati o fuga pana in Romania.

Apropos de “golanilor”, mi-se pare mie sau Ponta seamana in afisele electorale cu Iliescu? Capul usor intr-o parte si un zambet larg. Parca il si aud zicand “Ehm, mai draga, meandrele concretului ma impiedica sa organizez mai bine sectiile de votare din strainatate”. In traducere libera “Da’ ce-s prost? Sa va fac sectii de votare ca sa-l votati pe Iohannis? Stati, ba, in frig!”

Ca sa continuam in aceeasi nota de haz de necaz. Intr-o comuna din Suceava s-a organizat sectia de votare in capela din cimitir, pentru ca scoala a ars acu 2 saptamani. Deci in Suceava oamenii vin in cimitir sa voteze in timp ce in Teleormanul lui Dragnea oamenii pleaca din cimitir sa voteze.

Inchei cu o nota a unui realizator de matinal de la Europa FM. Oare Caragiale nu s-o intoarce in groapa intrebandu-se cand s-o ajunge ca schitele sale sa nu mai fie de actualitate?

Catavencii

Îmi place foarte mult sentința perpetuă “românii sunt sătui de politică”. Înseamnă, de fapt, că românii sunt sătui, că nu le mai trebuie nimic. Bine, românii ăia care vorbesc în numele “românilor sătui de politică”.

Din români sătui de politică se naște o masă amorfă, însetată de țâțele Nicoletei Luciu, promoțiile dry-cooker și alte lucruri la fel de naturale și firești ca aceleași țâțe ale Nicoletei Luciu.

Acestor români poți să le vinzi orice, dar absolut orice, pentru că ei, oricum, sunt sătui. Așadar cumpără doar din plăcere și capriciu. Ori, plăcerea nu are logică, plăcerea nu este bazată pe rațiune.

Dacă n-ar fi atât de “sătui de politică”, dacă s-ar osteni măcar puțin să iasă din starea de autosatisfacere pe care și-o provoacă zilnic atunci când se gândesc la ei înșiși ca la coloana vertebrală a națiunii, la ei, clasa mediocră, iară nu mijlocie, ei, care duc în spate consumul, având rate până și la bărcuța din cada copilului, ei, care și-au luat televizor cu buletinul pentru a nu se uita la dânsul, ei, care plătesc 10 ani o mașină care se învechește în 3 și pe care n-o folosesc nici 2, pentru că nu s-au gândit că pentru o mașină e nevoie de asigurare, benzină, vignetă, cauciucuri de iarnă și filtru de aer, ei bine, dacă ar renunța la contemplația asta eternă, și-ar da seama că sațietatea asta de politică înseamnă că s-au săturat, în realitate, nu de politică, ci de traiul – dificil, recunosc – alături de alții.

Ei s-au săturat – deși n-au gustat mai deloc din această delicatesă – de implicare. S-au săturat să li se spună că dacă sunt nemulțumiți de primar se pot duce la ședințele Consiliului Local pentru a cere socoteală. S-au săturat să li se atragă atenția că dacă parchează pe locurile de handicapați sunt niște nesimțiți. S-au săturat să li se spună că aruncarea gunoiului pe jos nu e semn de emancipare. S-au săturat să li se tot repete că, dacă nu merg la vot, n-au de ce se plânge, pentru că a fost alegerea lor să nu se implice. S-au săturat să li se spună că dacă acceptă să fie plătiți doar cu salariul minim pe cartea de muncă și restul de bani să-i ia pe firmă sau pe drepturi de autor sunt la fel de evazioniști ca patronii lor. S-au săturat să audă că dacă cineva este furat, bătut sau violat lângă ușa lor, ar trebui să intervină. Ăștia sunt ei, niște sătui îndopați cu ei înșiși și râgâind autosuficiență.

Sunteți sătui de politică? Preaplini de civism? Îndestulați de implicare? Dezgustați de micimea celor din jur, care nu contenesc să le pese? Hai sictir! Sunteți, de fapt, asistații emoțional ai României. Sunteți inutilii cetății, paraziții insistenți și guralivi ai agorei. Nu vă pasă? Preabine. Nici nouă. Sunt sigur că aveți vecini la fel de grijulii, care ne vor anunța la momentul potrivit că ați început să puțiți.

Sursa: www.catavencii.ro

Alegeri

Ba, voi daca credeti ca o sa dezapezesc juma’ de sat ca sa pot iesi pe un drum judetean in care sa ma inpotmolesc…doar de dragu’ de-a va vota pe voi, va inselati amarnic. Nu-mi creezi conditii, nu votez.  Parca vad spre seara candidatii din vestul tarii dand la lopata, ca Boc iarna trecuta. Macar de mi-ar gasi un Q7 sub gramada de zapada din fata gardului.

Inafara de asta, situatia e sub control. Am luat deja a 20-a oara la lopata curtea si locurile de parcare din fata curtii. La cum se prezinta, mai trebuie sa fac asta o data cel putin. Stiu, o sa ziceti “de se sa cureti locurile de masini daca drumul e sub un metru de zapada”…eh, mai sper ca vin cu plugusorul si o sa pot sa plec la serviciu maine.