Procedee electorale

Ne cade în mână copia unui document foarte interesant – o circulară adresată tutulor președinților de comitete electorale din județe de către d. C. A. Rosetti. Ne grăbim a-l da la lumină ca o nouă și o strălucită dovadă de chipul cum înțeleg radicalii noștri libertatea în alegeri.

D-lui președinte al comitetului electoral de…

București, 23 Aprilie 1879

Domnule Președinte,

Comitetul electoral al partidei naționale-liberale din București, completându-se prin delegații mai multor comitete electorale județene, este mai în pozițiune astăzi de a vă da concursul de care ați putea avea trebuință spre a duce la bun sfârșit însărcinarea pusă de alegători comitetului ce președeți.

Ne punem dar la dispozițiunea d-voastră, pentru orice trebuință veți simți și care ar fi de natură a se putea satisface prin concursul nostru. Alegerile colegiului I și II au a se începe în curând. Dacă din esaminarea listelor electorale ar rezulta pentru d-voastră oarecari dificultăți, ce s’ar putea înlătura prin concursul nostru, vă rog să binevoiți a ne trimite acele liste împreună cu observațiunile d-voastră, pentru ca imediat, toți împreună să căutăm a înlătura obstacolele ce se împotrivesc reușitei candidaților partidei naționale-liberale. Credem că ar fi bine să ne trimiteți în același timp și numele candidaților diferitelor grupuri politice, împreună cu observațiunile d-voastră asupră-le. Primiți, vă rog, d-le Președinte, încredințarea înaltei mele considerațiuni.

Președintele comitetului electoral de București,

(iscălit) C. A. Rosetti.

Liniile de mai sus sunt așa de strigătoare prin ele însele, că n’avem nevoie să le mai adăugăm multe comentarie din parte-ne spre a ilustra îndeajuns istoria scandaloasă a celor din urmă alegeri.

Astfel, în puține cuvinte, comitetul central din București se pune la dispoziția comitetelor din județe pentru orice trebuință vor simți ele, de natură a se satisface prin concursul puternic ce le-ar putea da d. C. A. Rosetti și ai d-sale. Dacă din examinarea listelor electorale ar rezulta pentru vreun comitet electoral oarecari dificultăți, ce s-ar putea înlătura prin concursul d-lui C. A. Rosetti și comp., acele liste se vor trimete comitetului de București cu observații la fiecare nume, pentru ca imediat marele partid, dd. C. A. Rosetti, Brătianu, Mihălescu, – Warszawsky, toți împreună, să caute a înlătura obstacolele ce se împotrivesc reușitei candidaților partidei liberale-naționale.

Aceea ce este caracteristic în enciclica electorală a I. P. S. Sale marelui pontif din ulița Doamnei, este că I. P. S. Sa nu pomenește despre obstacole de’nlăturat decât pentru col. I și II; despre celelalte două, nici nu-i trece prin gând I. P. S. Sale că vor îndrăsni a pune vreun obstacol la reușita candidaților drept credincioși. Obstacolele și dificultățile pe cari marele partid, – dela cel mai neînsemnat, Warszawsky, până la cel mai de frunte, d. C. A. Rosetti, – trebue să le înlăture, sunt de o mulțime de feluri. Vom căuta a cita câteva specimene după observațiile unei liste înaintată de comitetul electoral al unui județ oarecare cătră comitetul electoral central.

Este, de exemplu, lista col. I. După toată corijarea liberală a acestei liste, după scoaterea câtorva nume și înlocuirea lor prin altele mai patriotice, lista se găsește în ediție definitivă cuprinzând 34 de nume, a căror persoane vor veni toate la vot; trebuesc deci 18 voturi pentru reușita candidatului marelui partid. După toată socoteala făcută de comitetul patrioților din partea locului, marele partid nu poate fi sigur decât de 11 alegători, unii funcționari, alții rude d’aproape ale cutărui ministru sau ale prefectului. Este neapărat prin urmare a se mai asigura 7 voturi cel puțin. În conformitate dar cu cele notificate prin enciclica de mai sus a pontifului suprem, comitetul electoral înaintează lista cu observațiile cuvenite. Cei 11 sunt șterși cu condeiu roșu, alții, mai mulți ori mai puțini, sunt șterși cu condeiu albastru: asupra acestor două categorii, stau scrise jos următoarele două notițe scurte și cuprinzătoare: Roșii sunt toți ai noștri. – Ceilalți sunt ai lor siguri. Rămâne însă o treime, categoria celor cu păsuri, și asupra fiecăruia din aceștia comitetul electoral local scrie pe larg observațiile sale.

De exemplu:

D. X… opozant, are un nepot judecător la tribunalul de aici; ține la el ca la un fiu al său; vrea încă să-l lase moștenitor. Junele se zice că a comis mai multe abuzuri, și acum după mai multe denunțări, este amenințat a-și pierde postul și a fi dat în judecată. Dacă nepotului i s’ar pune cuțitul la os dela înaltele locuri, unchiul de sigur s’ar înmuia. D. C. A. Rosetti citește notița și o recomandă locurilor competente, spre cele de cuviință, după care d. X… este șters cu creion roșu.

D-l Y…, nehotărît, nici liberal, nici conservator; are un cumnat, păcătos nu e vorbă, dar cine nu-i păcătos în lume ! a scăpat de cinci luni din temniță, unde și-a făcut osânda pentru delapidare de bani publici; însă este foarte capabil, și a servit mult principiile liberale. Acum n’are bietul om nici o ocupație, și-ar vrea să capete o subprefectură, ca să poată trăi onest și să nu mai șază pe gâtul lui cumnatu-său. D. Y… n’ar fi tocmai contra noastră, dacă…

D. Simion Mihălescu ia act și pleacă la minister ca să se conforme întocmai, iar marele pontif trage cu roșu peste numele d-lui Y.

D. Z… stă rău de tot cu cutare mare instituție de economie națională; anul trecut l-a ruinat grindina; dacă direcția l-ar strânge de aproape ar fi pierdut, prin urmare…

D. Rosetti șterge cu roșu și pe respectivul.

Și așa mai încolo.

La fiece șir, opinia publică se lasă tot mai tare de partea principiilor liberale, două treimi din listă sunt roșite, și – în sfârșit marea majoritate a națiunii s’a pronunțat cu tărie, prin alegeri libere, în favoarea marelui partid liberal-național.

Vom reveni.

Sursa: I.L.Caragiale, Moftul Roman, 1879

Advertisements

Editorial, Caragiale.

Am apucat sa citesc un articol de al lui Caragiale. Constat ca dezbaterile din parlamentul turcesc din 1877 (anul islamic 1294 care apare la inceputul articolului) difera fata de cele din parlamentul romanesc al anului 2011 prin … aaa … cred ca va las pe voi sa hotarati prin ce difera.

Şedinţa dela 24 Ibricgie 1294

Şedinţa se deschide cu formalităţile obijnuite la orele 7 1/2 turceşti, sub preşedinţia lui Haham-başa, prezenţi fiind 125 deputaţi. Sumarul şedinţei precedente se ascultă în tăcere, fără să dea loc la nicio cerere de îndreptare, fiindcă toţi deputaţii dorm.

Dupe citirea sumarului, prezidentul trage clopotul, şi toţi deputaţii se deşteaptă.

La ordinea zilei, desvoltarea interpelării, anunţată de onor. deputat Zăuc-aga, asupra falsurilor şi ingerinţelor făcute de fostul mare vizir Midat-paşa în alegerile din urmă.

Hogea-Cauc arată, că nefiind încă de faţă interpelatorul, trebue intervertită ordinea zilei. Propune dar, ca Adunarea până la sosirea lui să se ocupe cu fleacurile, adică cu legile mărunte.

Se votează un credit de 5 lei turceşti pentru cumpărarea unei harte a resbelului şi a unei duzine de steguleţe, trebuincioase statului major al başabuzucilor dela Dunăre.

Se aprobă un viriment de fonduri de 33 de parale, făcut de ministrul trebilor din afară, prin cumpărarea a câte un exemplar din cele trei numere d’întâi ale Claponului – aprobându-se şi o subvenţie acestei foiţe de 12 lei turceşti pe lună, pentru publicarea oficială a şedinţelor Camerei din Stambul. Calpuz-efendi anunţă o interpelare ministrului de justiţie, în privinţa unui pungaş de cadiu din Tulcea, care a osândit pe un nepot al acestui deputat la plata unor datorii de bani.

Ischiuzar-Mehmet. Interesul poartă fesul !

Calpuz-efendi. Cer cuvântul în chestie personală: m’a lovit la fes !

Preşedintele. Carnacsi ! Nu mai dau cuvântul nimenui. Uite, a venit Zăuc-aga, a cărui interpelare este la ordinea zilei. Poftim la tribună, ago: să te văz !

Zăuc-aga suie la tribună.

Gianabet-Edin (către orator, care vrea să ‘nceapă). Târziu te-ai sculat astăzi, ago !

O voce. A stat mult aseară la café-şai-tan ! (risete şi chef pe toate băncile).

Gianabet-Edin. Lăsaţi-l să înceapă. Dă-i nainte, ago !

Zăuc-aga. Domnilor ! urcându-mă la această tribună, îmi tremură toate încheeturile…

Ischiuzar-Mehemet. Daca umbli toată ziua la crailicuri (risete şi giumbuşuri). Zăuc-aga. Lăsaţi-mă, domnilor, să-mi desvoltez interpelarea.

(În timpul acesta, prezidentul moţăie, iar unul din secretari îl gâdilă pe la urechi cu un paiu subţire; prezidentul se apără cu mâna, crezând că-l supără vreo muscă. Toată Adunarea ride).

Zăuc-aga. Domnilor ! de la facerea lumii sunt 5495 ani; dela Proorocul 1294; de la Constituţie o jumătate de an.

Gianabet-Edin. Bravo ! ştie bine Istoria.

Zăuc-aga. Vreau să zic…

Gianabet-Edin. Că nu ştii ce să zici ! (risete)

Zăuc-aga. Rog Adunarea să nu mă mai zgândărească…

Prezidentul simte festa ce-i joacă secretarul cu paiul… şi-i trage două palme straşnice.

Secretarul îşi formulează pe dată demisia către Adunare, pe motivul că a fost atins într’un chip puţin parlamentar.

Adunarea i-o respinge sub cuvânt că motivul nu e destul de puternic. Zăuc-aga (urmând). Am statornicit prin urmare datele istorice. Să trecem acum, domnilor, la partea constituţională a faptului. Mă explic. Ce sunt eu ?

O voce. Un zevzec !

Prezidentul trage clopotul şi chiamă la ordine.

Zăuc-aga. Nu sunt mai mult decât un deputat, şi ca atare nu pot lăsa suveranitatea naţională să fie câtuşi de puţin atinsă. Am citit şi am răscitit şi am văzut, că în materie de drept constituţional, nimini n’a atins chestia, nimini n’a desluşit pentru ce când te mănâncă te scarpini.

Toată Adunarea. Bravo ! (aplauze prelungite).

Zăuc-aga. Afară de asta, credeţi că aş fi suit eu treptele acestei tribune, ca să mă fac caraghiozul dumneavoastră de giaba ! Niciodată. Le-am suit, pentru că am ferma convingere că două şi cu două fac patru, şi că în materie de finanţe mofturile nu fac parale ! – Domnilor ! momentul e solemn ! gândiţi-vă bine ! Care dintre dumneavoastră în viaţa lui, având prilejul să tragă pe cineva pe sfoară nu l-a tras ?

Gugum-efendi. Eu ! Zăuc-aga. Prost ai fost ! Eu, domnilor, sunt mândru a vă mărturisi, că fruntea mea nu e atinsă de astfel de pată, şi de aceea am curagiul a vă declara sus şi tare, că în ziua de astăzi mai bine să ai să dai decât să ai să iei – şi aceasta numai şi numai pentru cuvintele:

primo: că nici Dumnezeu nu-ţi poate lua dacă n’ai de unde da;

secundo, că nici dracul nu-ţi poate da de unde n’ai ce lua.

Toată Adunarea. Aferim ! (aplauze turbate).

Zăuc-aga. Sfârşesc deci, domnilor, rugând onorabila Adunare a vota cu unanimitate următoarea moţiune:

Considerând pe de o parte toate argumentele puternice, pe care Zăuc-aga ar fi putut să le invoace;

Considerând pe de altă parte părerile tutulor autorilor, despre care era să vorbească interpelatorul –

Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în judecată pe fostul mare-vizir Midat, ca să fie dat prin târg cu nasul tăiat, ca unul ce a făcut falsuri şi ingerinţe în Bulgaria cu ocazia alegerilor din urmă.

Ministrul-preşedinte, Zavrac-paşa, vrea să ia cuvântul ca să răspunză la interpelare. Toată Adunarea îl opreşte dându-i cu huideo ! (sgomot grozav pe toate băncile). Asemenea se întâmplă şi celorlalţi miniştri.

Voci din toată sala. Să se puie capac discuţiei ! Nu mai trebue discuţie !!! Suntem luminaţi destul !!!

Discuţia se închide.

Se pune la vot moţiunea lui Zăuc-aga.

Votanţi 140: unanimitate contra.

Zăuc-aga. Protestez energic ! Este scamatorie din partea biuroului. Să se mai voteze odată !

Se pune a doua oară la vot.

Votanţi 140: unanimitate pentru.

Prezidentul (către Zăuc-aga). Te-ai săturat ?

Zăuc-aga. Halal să-mi fie !

Orele fiind înaintate, şedinţa se ridică în entusiasmul general al Adunării.

Pedagog de scoala noua

D. Mariu Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut, şi-a început cariera printr-o memorabilă conferenţă didactică.

Vom da aci mai la vale conferenţa în rezumat, apoi câteva note, luate după natură, despre activitatea în praxă a eminentului pedagog.

Trebuie prealabil să spunem că d-sa, totdeauna înainte de e şi i, pronunţă pe:

n ca gn franţuzesc,
t ca k,
d ca gh,
g ca j,
c ca ş.

Aceasta pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale, pe cari voim să le transcriem pe cât se poate cu pronunţarea lor originală. Cititorul va suplini părţile din cale afară originale, pe cari ne-a fost prea greu să le transcriem exact, ca de ex. gn şi g.

Onorat aughitoriu,

Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţăsitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului!”

Aşa începe d. conferenţiar. Cui nu a asistat la conferenţa aceasta trebuie să-i spunem că pedagogul pune întrebările şi presupune şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi s-ar părea o conversaţie între pedagog şi şcolar, este însuşi corpul conferenţii. Iată rezumatul acestei superioare opere didactice.

Urmează conferenţiarul:

Pedagogul: No! ce-i grămakica?

Şcolerul: Grămakica iaste…

Pedagogul: No că-z ce iaşte? că-z doar nu iaşte vun lucru mare.

Şcolerul numai apoi se răculeje şi răspunghe: grămakica iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba şi lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.

Pedagogul: Bravo, mă! prostovane! (îi zic aşe doară nu spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurajare).

Daca v-ati adus aminte de Florin Piersic sau de liceu sau pur si simplu v-a facut placere fragmentul, gasiti restul la urmatorul link