Elevul Dima dintr-a saptea

Continuandu-mi “plimbarea” printre cartile pe care le citisem cand eram prin scoala am dat de “Elevul Dima dintr-a saptea”. Inca una din cartile care m-au surprins prin diferentele pe care le-am perceput intre cele doua lecturi, despartite de mai bine de 15-18 ani. Parca prin liceu eram mai interesat de actiunea in sine pe cand acu m-au lovit mai tare starile de spirit ale personajelor si motivele din spatele actiunilor lor. Iti dai seama ca cel mai tare am rezonat la ultimul capitol, cand personajul principal se intoarce in Craiova dupa 15 ani, cu mintea de acu si cu amintirile de atunci. Nu vreau sa iti stric lectura, in caz ca iti faci curaj si te-apuci de citit, dar concluzia mea e ca te chinui sa ajungi “om mare” dupa care, odata ce-ai ajuns,  toate amintirile si experientele pe care le-ai trait te imping inapoi spre 20 de ani. Mi-ar placea sa iti citez un paragraf, dar cum sunt groaznic la memorat, o sa il caut pe undeva si daca il gasesc ii dau un copy/paste.  In cel mai rau caz o sa-l scriu de mana, dupa carte 😀