Editorial, Caragiale.

Am apucat sa citesc un articol de al lui Caragiale. Constat ca dezbaterile din parlamentul turcesc din 1877 (anul islamic 1294 care apare la inceputul articolului) difera fata de cele din parlamentul romanesc al anului 2011 prin … aaa … cred ca va las pe voi sa hotarati prin ce difera.

Şedinţa dela 24 Ibricgie 1294

Şedinţa se deschide cu formalităţile obijnuite la orele 7 1/2 turceşti, sub preşedinţia lui Haham-başa, prezenţi fiind 125 deputaţi. Sumarul şedinţei precedente se ascultă în tăcere, fără să dea loc la nicio cerere de îndreptare, fiindcă toţi deputaţii dorm.

Dupe citirea sumarului, prezidentul trage clopotul, şi toţi deputaţii se deşteaptă.

La ordinea zilei, desvoltarea interpelării, anunţată de onor. deputat Zăuc-aga, asupra falsurilor şi ingerinţelor făcute de fostul mare vizir Midat-paşa în alegerile din urmă.

Hogea-Cauc arată, că nefiind încă de faţă interpelatorul, trebue intervertită ordinea zilei. Propune dar, ca Adunarea până la sosirea lui să se ocupe cu fleacurile, adică cu legile mărunte.

Se votează un credit de 5 lei turceşti pentru cumpărarea unei harte a resbelului şi a unei duzine de steguleţe, trebuincioase statului major al başabuzucilor dela Dunăre.

Se aprobă un viriment de fonduri de 33 de parale, făcut de ministrul trebilor din afară, prin cumpărarea a câte un exemplar din cele trei numere d’întâi ale Claponului – aprobându-se şi o subvenţie acestei foiţe de 12 lei turceşti pe lună, pentru publicarea oficială a şedinţelor Camerei din Stambul. Calpuz-efendi anunţă o interpelare ministrului de justiţie, în privinţa unui pungaş de cadiu din Tulcea, care a osândit pe un nepot al acestui deputat la plata unor datorii de bani.

Ischiuzar-Mehmet. Interesul poartă fesul !

Calpuz-efendi. Cer cuvântul în chestie personală: m’a lovit la fes !

Preşedintele. Carnacsi ! Nu mai dau cuvântul nimenui. Uite, a venit Zăuc-aga, a cărui interpelare este la ordinea zilei. Poftim la tribună, ago: să te văz !

Zăuc-aga suie la tribună.

Gianabet-Edin (către orator, care vrea să ‘nceapă). Târziu te-ai sculat astăzi, ago !

O voce. A stat mult aseară la café-şai-tan ! (risete şi chef pe toate băncile).

Gianabet-Edin. Lăsaţi-l să înceapă. Dă-i nainte, ago !

Zăuc-aga. Domnilor ! urcându-mă la această tribună, îmi tremură toate încheeturile…

Ischiuzar-Mehemet. Daca umbli toată ziua la crailicuri (risete şi giumbuşuri). Zăuc-aga. Lăsaţi-mă, domnilor, să-mi desvoltez interpelarea.

(În timpul acesta, prezidentul moţăie, iar unul din secretari îl gâdilă pe la urechi cu un paiu subţire; prezidentul se apără cu mâna, crezând că-l supără vreo muscă. Toată Adunarea ride).

Zăuc-aga. Domnilor ! de la facerea lumii sunt 5495 ani; dela Proorocul 1294; de la Constituţie o jumătate de an.

Gianabet-Edin. Bravo ! ştie bine Istoria.

Zăuc-aga. Vreau să zic…

Gianabet-Edin. Că nu ştii ce să zici ! (risete)

Zăuc-aga. Rog Adunarea să nu mă mai zgândărească…

Prezidentul simte festa ce-i joacă secretarul cu paiul… şi-i trage două palme straşnice.

Secretarul îşi formulează pe dată demisia către Adunare, pe motivul că a fost atins într’un chip puţin parlamentar.

Adunarea i-o respinge sub cuvânt că motivul nu e destul de puternic. Zăuc-aga (urmând). Am statornicit prin urmare datele istorice. Să trecem acum, domnilor, la partea constituţională a faptului. Mă explic. Ce sunt eu ?

O voce. Un zevzec !

Prezidentul trage clopotul şi chiamă la ordine.

Zăuc-aga. Nu sunt mai mult decât un deputat, şi ca atare nu pot lăsa suveranitatea naţională să fie câtuşi de puţin atinsă. Am citit şi am răscitit şi am văzut, că în materie de drept constituţional, nimini n’a atins chestia, nimini n’a desluşit pentru ce când te mănâncă te scarpini.

Toată Adunarea. Bravo ! (aplauze prelungite).

Zăuc-aga. Afară de asta, credeţi că aş fi suit eu treptele acestei tribune, ca să mă fac caraghiozul dumneavoastră de giaba ! Niciodată. Le-am suit, pentru că am ferma convingere că două şi cu două fac patru, şi că în materie de finanţe mofturile nu fac parale ! – Domnilor ! momentul e solemn ! gândiţi-vă bine ! Care dintre dumneavoastră în viaţa lui, având prilejul să tragă pe cineva pe sfoară nu l-a tras ?

Gugum-efendi. Eu ! Zăuc-aga. Prost ai fost ! Eu, domnilor, sunt mândru a vă mărturisi, că fruntea mea nu e atinsă de astfel de pată, şi de aceea am curagiul a vă declara sus şi tare, că în ziua de astăzi mai bine să ai să dai decât să ai să iei – şi aceasta numai şi numai pentru cuvintele:

primo: că nici Dumnezeu nu-ţi poate lua dacă n’ai de unde da;

secundo, că nici dracul nu-ţi poate da de unde n’ai ce lua.

Toată Adunarea. Aferim ! (aplauze turbate).

Zăuc-aga. Sfârşesc deci, domnilor, rugând onorabila Adunare a vota cu unanimitate următoarea moţiune:

Considerând pe de o parte toate argumentele puternice, pe care Zăuc-aga ar fi putut să le invoace;

Considerând pe de altă parte părerile tutulor autorilor, despre care era să vorbească interpelatorul –

Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în judecată pe fostul mare-vizir Midat, ca să fie dat prin târg cu nasul tăiat, ca unul ce a făcut falsuri şi ingerinţe în Bulgaria cu ocazia alegerilor din urmă.

Ministrul-preşedinte, Zavrac-paşa, vrea să ia cuvântul ca să răspunză la interpelare. Toată Adunarea îl opreşte dându-i cu huideo ! (sgomot grozav pe toate băncile). Asemenea se întâmplă şi celorlalţi miniştri.

Voci din toată sala. Să se puie capac discuţiei ! Nu mai trebue discuţie !!! Suntem luminaţi destul !!!

Discuţia se închide.

Se pune la vot moţiunea lui Zăuc-aga.

Votanţi 140: unanimitate contra.

Zăuc-aga. Protestez energic ! Este scamatorie din partea biuroului. Să se mai voteze odată !

Se pune a doua oară la vot.

Votanţi 140: unanimitate pentru.

Prezidentul (către Zăuc-aga). Te-ai săturat ?

Zăuc-aga. Halal să-mi fie !

Orele fiind înaintate, şedinţa se ridică în entusiasmul general al Adunării.

Advertisements