Ziua Regelui

Maine e Ziua Regelui. Fosta zi nationala a Romaniei, cu interpretari care mai de care mai diversificate.

Imi aduc aminte de povesti despre parade de la buna-mea. Alte povesti, pe vremea comunistilor, despre “cum era pe vremea regelui”….si eu, ca dobitocul care ma aflu, m-am dus la scoala intr-o zi prin clasa a 2-a si-am intrebat-o pe “tovarasa” daca intr-adevar era mai bine pe vremea regelui. Crescand putin mi-am dat seama de magaria pe care o facusem dar, in acelasi timp, imi aduc aminte de modul in care a facut sa treaca intrebarea asta ca si cum ar fi fost o intrebare despre creioane colorate, cerculete sau bastonase. Inca si acuma ma mir ca nu au aparut niste baieti cu ochi albastri care sa o intrebe pe buna-mea de sanatate si s-o puna sa dea declaratii despre cum era pe vremea regelui.

Eram in continuare intr-o faza in care imi imaginam “Vremea Regelui” cam ca si in basmele lui Ispirescu cand am inceput sa falu mai concret ce insemna asta , de prin cartile de la bunu-meu si din diverse carti de istorie care au aparut dupa revolutie. O perioada de inflorire a Romaniei, poate se vor supara unii dar m-as risca sa spun “dezbalcanizare”.

O alta latura, perceputa a fi negativa la vremea respectiva, era “istoria” de dinaintea caderii lui Ceausescu, conform careia Regele a plecat din patria noastra socialista, multi-lateral dezvoltata, cu un tren plin de comori …. lucru care ma revolta teribil, avand in vedere ca la 5 dimineata trebuia sa ma trezesc si eu impreuna cu toti din familie sa mergem sa ne punem la coada la lapte.

Apoi, cand a inceput sa ma pasioneze istoria moderna si contemporana a Romaniei am descoperit si o latura mai neagra a monarhiei, si anume asocierea cu celebra Garda de Fier. Desi cu rezonante sinistre, poti observa si o latura romantica, o latura care noua romanilor ne lipseste. Vorbesc despre sentimentul national…in cazul acesta dus la extrem, dar totusi, existent.

Una peste alta, cu parti pozitive si negative, ca orice lucru din viata asta, in momentul de fata consider ca monarhia a fost, dupa ce tragi linie si aduni, cea mai “rasarita” perioada pe care a vazut-o Romania.

La multi ani majestate.