1990

E o nebunie pornita de punerea sub acuzare a lui Iliescu pentru mineriada din vara lui 1990.

Aseara am vazut un interviu cu Marian Munteanu, om pe care il credeam plecat demult la “caldura” tarilor nordice. Calitatea mea de inginer imi ingradeste tentativa de a explica in vorbe impresia pe care a facut-o asupra mea, asa ca o sa ma rezum doar la “om foarte fain”

Pentru cine a uitat, poftiti de luati, un documentar despre miscarile sociale din 1990

Advertisements

Alegeri 2

S-a schimbat presedintele, a plecat Baselu’, a venit Iohannis (oare de ce nu s-o scrie cu J?).

La investitura, noul presedinte a tinut un discurs in parlament, discurs prin care as vrea sa trec in diagonala

dupa valul de entuziasm o indoiala din trecut pare a-si face loc incet pentru unii. Dar daca asteptarile mari duc la dezamagiri?” – Corect. Am mai fost entuziasmat si in ’96 cand am crezut ca am scapat de Iliescu si amicii lui.

Eu vreau sa daramam si aceasta indoiala, asa cum am daramat si altele. Si le spun romanilor clar: asteptarile mari pot duce la rezultate mari. Si vor duce.” – Bun. Vorbe.

Pentru ca asteptari mari inseamna mai multa responsabilitate, mai mult efort, mai multa seriozitate si mai multa munca. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul.” – Hopa! Auzi la el, efort, seriozitate si munca?! Sasu’ asta chiar nu a trait in Romania? De unde munca, efort si seriozitate? Pai nu te-am ales pe tine sa aduci niste autobuze de nemti care sa faca treaba in locul nostru?!

Imi propun ca la sfarsitul mandatului meu de Presedinte, Romania sa fie spatiul unei alte stari de spirit, al unui alt climat social, in care sa isi gaseasca in sfarsit loc stabilitatea, aprecierea valorii si calmul. Nu calmul aparent dat de absenta dezbaterii, nu calmul in spatele caruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru ca exista optiuni, de increderea ca prosperitatea vine cand fiecare isi face treaba” – Iara e cu munca, cu fiecare isi face treaba?! Bai asta chiar a lipsit de la Miorita, de la Mesteru’ Manole. Nu intelegi ca aici e cu “ce muncesti ziua se darama noaptea” si daca baciu’ cel vrancean si cel ungurean vor sa te omoare, nu iti iei un topor mai mare si niste caini ci te pui la foc si isi plangi de mila?! E pe baza de destin implacabil, de contemplatie meditativa (eventual o discutie amicala cu o oaie sau un caine) si, daca te plictisesti tare, pe baza de zidit nevasta in peretele casei.

Romania nu are voie sa ramana tara proiectelor mereu incepute si niciodata terminate, de la Constitutie la autostrazi, tara vorbelor frumoase si faptelor putine, tara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. Romania nu poate sa ramana tara asteptarilor mari si rezultatelor mici, tara timpului irosit si oportunitatilor ratate. Si nu va ramane.” – Ba da, va ramane. Cum sa nu ramana? Normal c-o sa ramana! Pai cate valuri de navalitori si de domnii straine n-au schimbat lucru’ asta? Chiar crezi ca profu’ de fizica le va schimba?

Vreau ca la sfarsitul mandatului meu sa avem satisfactia de a fi a valorificat fiecare sansa si de a fi lasat in urma o Romanie mai puternica si mai unita. Dar pentru asta trebuie sa ne apucam de treaba. Lucrurile nu se vor intampla nice peste noapte si nici de la sine. La fiecare etapa vom avem de infruntat provocari si capcane. Iar rezistenta la schimbare si teama de nou, care adesea sunt cele mai mari in interiorul sistemului, nu trebuie subestimate.” – Aoleu! Iar cu munca?! Cu provocari, cu capcane? Pai de ce sa nu se intample lucrurile peste noapte, de la sine? De ce sa nu fim rezistenti la schimbare si sa ne fie teama de nou? Astea sunt caracteristicile milenare care au facut poporul nostru sa supravietuiasca. Poporul care l-a dat pe Dorel….ma rog, poate chiar pe Dorel nu, ca el era singurul care muncea (prost, dar macar muncea)….dar pe ceilalti care stateau la un pahar de vorba pe langa el si care isi dadeau cu parerea despre cum ar trebui sa se intample lucrurile, fara ca ei sa faca ceva.

Marea capcana in reforma institutiilor politice este sa o gandim pentru noi astazi. Absenta abordarii pe termen lung este la fel de paguboasa ca si absenta schimbarii.” – Ce sa abordezi pe termen lung?! Nu intelegi ca vin turcii, tatarii?! Tre’ sa ne retragem in munti, in codru’, care-i frate cu romanu’! Auzi, termen lung….noi, care suntem maestrii (sau maistrii?) in improvizatii si carpeli?

Reconstructia institutiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de functii si nici de la strategii pentru urmatoarele alegeri.” – Cum sa nu poata? Normal c-o sa poata! Asta n-a auzit de “din aproape in aproape spre victoria finala”? De strategia “Ai, n-ai mingea, tragi la poarta”?

Hai ca deja m-am enervat si nici macar n-am ajuns la jumatea discursului. Cum a ajuns asta, frate, presedintele romanilor cu asa un discurs? A, da…acu m-am prins. Cu discursu’ e bine, romanul s-a nascut poet si ii plac discursurile frumoase….acuma sa vedem daca o sa fim la fel de entuziasti “la lopata” ca la vot, ca la lopata e greu, frate. E cu munca, cu dureri de spate, cu basici in palma….nu prea are legatura cu meditatul la nemurirea sufletului si cu retragerea in munti, otravirea fantanilor si parjolirea campurilor.

Va urez un calduros “La munca, baaaa, nu la intins mana!”

Lectura libera

Daca vi-se pare mult sa cititi vre-o 3 ecrane de articol, nu-l cititi

Un interviu cu Sabin Gherman, care pe mine m-a gadilat intr-un mod placut.

Spor la treaba. 🙂

Diaspora

Ma uitam, mirat, aseara, la cozile imense formate la sectiile de votare din strainatate. Nu ma mira atat incompetenta organizatorilor, pentru ca stiu ca sunt incompetenti, n-am de ce sa ma mir, ci mai tare ma miram de multimea de oameni care voia sa voteze. Imi aduce aminte de cand eram student in 2000 si am mers sa votez in turul doi, ca sa aleg intre Iliescu si Vadim … practic intre un cacat si un cacat mai mare.

Uitandu-ma la cozile grozave mi-a crescut inima. Pai ce facem aici? Bangladesh?! Adeca, bai golanilor, voi ati plecat din tara unde partidul va asigura ulei, faina si galeti, nu platiti impozit la stat, nu platiti taxa de drum, nu stati la cozi cu toti cetatenii, dar vreti sa votati?! Asa va trebuie, stati la coada 5 ore ca sa vi-se inchida usa in nas!

Trecand peste cum imi imaginez eu ca ar arata o tirada a unui mujahedin neo-comunist, nu pot decat sa va aplaud, dar, pentru turul doi, va rog luati exemplul D-lui Tiriac.

La Paris, unde a avut intenţia de a vota şi Ion Ţiriac, sectiile de votare au fost foarte aglomerate, iar fostul mare tenismen s-a enervat. Neavînd răbdarea necesară de a sta la coadă, a revenit în ţară pentru a vota.

 ”Am încercat să votez la Paris, azi-dimineaţă, dar erau o mulţime de oameni şi la Ambasadă, şi la Consulat. Am crezut că era mai simplu să votez aici şi aşa a fost. Erau cozi enorme acolo. ”

Daca se mai fac cozi, urcati-va in avionul personal si dati o fuga pana in Romania.

Apropos de “golanilor”, mi-se pare mie sau Ponta seamana in afisele electorale cu Iliescu? Capul usor intr-o parte si un zambet larg. Parca il si aud zicand “Ehm, mai draga, meandrele concretului ma impiedica sa organizez mai bine sectiile de votare din strainatate”. In traducere libera “Da’ ce-s prost? Sa va fac sectii de votare ca sa-l votati pe Iohannis? Stati, ba, in frig!”

Ca sa continuam in aceeasi nota de haz de necaz. Intr-o comuna din Suceava s-a organizat sectia de votare in capela din cimitir, pentru ca scoala a ars acu 2 saptamani. Deci in Suceava oamenii vin in cimitir sa voteze in timp ce in Teleormanul lui Dragnea oamenii pleaca din cimitir sa voteze.

Inchei cu o nota a unui realizator de matinal de la Europa FM. Oare Caragiale nu s-o intoarce in groapa intrebandu-se cand s-o ajunge ca schitele sale sa nu mai fie de actualitate?

Sistem de referinta

Vedeam la stiri ca pe la Cernauti lumea e speriata de mobilizari pentru razboiul cu pro-rusii din Donbass. Au avut loc demonstratii. Matusi romance cu batic plangeau ca nu vor sa isi trimita baietii sau barbatii sa sa se impuste cu rusii. La nivel uman ii inteleg. Nimeni nu vrea sa isi puna oamenii dragi in fata pericolului. Nu stiu daca se impune mobilizarea, dar o curiozitate morbida care ma incearca este urmatoarea. Daca secuii din Romania ar refuza inrolarea in armata cand ar fi nevoie? Oare cati romani ar fi intelegatori? Nu s-ar lansa o mie de “patrioti” in tirade aiuristice? Nu am afla din nou cum ca “ungurii ne vor Ardealul”?

Ma rog, daca nu sunteti in Romania, puteti extrapola. Nemtii din Alsacia pentru francezi, catalanii si bascii pentru spanioli, turcii pentru nemti, etc.

Fiecare are adevarul lui in legatura cu o situatie…si de multe ori adevarurile astea difera.